ANUSCA

Puterea cuvintelor

2011-04-12T22:35:00.001+03:00

Un altfel de a fi

2010-12-07T21:26:00.001+02:00

Am sters praful de pe polite. Nimic nu a mai ramas in urma. Amintirea este singura dovada a prafului,a asezarii lui in timp.Pe ea nu o pot sterge, probabil, niciodata. Am aruncat inclusiv pamatuful. Asa am crezut ca e mai bine.

Sper in zile mai senine...

Basescu si aurolacii

2010-09-28T16:57:00.002+03:00

Am urmarit, in mod intamplator, zilele trecute, un articol la tv, cred ca la realitatea tv, precum ca, Traian Basescu, presedintele Romaniei, conduce singur, emblematicul Logan, pe strazile Bucurestiului.Aratau si cum statea domnia sa, la semafor, ca orice cetatean al tarii.

Am si eu o intrebare: UNDE SUNT AUROLACII?Sa ii spele un parbriz, o oglinda, ceva, acolo....

Radiografie

2010-09-27T18:40:00.003+03:00

In sfarsit! Ma pierd printre ganduri. Sunt razlete, saltarete, buclucase si usor nevrotice. In sfarsit, am inceput sa fac pasi repezi inspre mine, sa ma iubesc , sa ma cert, sa imi intind o mana, cu alta sa ma scutur. Uneori, chiar reusesc sa ma alint. Ma suprind goala de angoase, frustrari, mangaindu-mi gentil nuditatea. Nutresc o stare de bine si temator de mult prea mult bine. Stiu ca, de fiecare data cand ma bucur, exista un pret pe care trebuie sa il platesc. Totusi, ma bucur acum, de minutul acesta, nu il caut pe cel ce o sa vina.Minutul acesta, prezent, este doar pentru mine, al meu, al meu!

Invat sa traiesc! Sunt ca un copil ce face primii pasi, timizi,nesiguri dar curiosi. Am amanat prea mult acest moment caci parintii nu mi l-au ingaduit, cu usurinta. Ma tin de degetul tau, Doamne, ca un copil de parintele lui. Ma rog sa nu imi dai drumul, caci nu mai am pe nimeni altcineva sa ma ridice!

Cand eram in clasa I, primele mele amintiri legate de scoala, erau petele de cerneala pe sarafanul apretat de bunica, cu migala, aruncate de colegii de clasa, cu obida si batjocura. Se stia ca nu am tata iar prejudecatile, in perioada comunista, erau atat de mari incat, oricat ai fi dat tu din coate, erai marginalizat. Astfel, in fiecare zi, veneamplangand acasa, rusinata de petele mele, incercand, speriata, sa imi spal singura sarafanul, pe ascuns, in baie. Mama, ca de obicei, credea ca eu mi-l patez, drept pentru care ma alegeam cu o paruiala zdravana, nevinovata fiind.

Cand eram in clasa a 8-a, am fugit de acasa, satula de bataile ei, de responsabilitati de om mare ce atarnau pe umerii mei, prea mici atunci. M-am dus la nasa mea, o perioada. Ea era profesoara de matematica, fapt ce m-a ajutat enorm cand am intrat la liceu. Am intrat cu 10 la matematica si la romana, la fel. Inainte de examen, m-am intors acasa, de teama ca mama nu o sa aiba grija de bunica, paralizata, care avea nevoie de ajutor, in permanenta, iar mama nu stia ce trebuie sa ii faca, deoarece nu avusese nicio zi grija de propria ei mama. Evident, m-a snopit din bataie cu facaletul. Evident, mi-am dat examenele la liceu vanata!

Cand eram in clasa a 12-a, cu cateva luni inainte de bac, mai exact prin luna aprilie 1995, m-a dat mama afara din casa, ca nu am ales varianta corecta (.... intr-o dimineata, inainte sa plec la scoala, ma intreaba, calma, ce aleg: sa ma marit cu un preot, sa ma calugaresc sau sa plec din casa ei?. In acea dimineata, am ales ultima varianta....). Astfel, ultimele luni de liceu, le-am petrecut dormind, mancand, invatand prin scari de blocuri, gradini si, mai ales, pe insulita de pe Lacul Morilor, din Crangasi, ascunsa in tufisuri, precum boschetarii. Evident, mi-am luat toate examenele, cu note mari!

Au trecut anii, am mai crescut putin, mi-am cunoscut tatal, in sfarsit! In sfarsit, marginalizarea la care fusesem supusa intreaga copilarie, se topea precum o inghetata uitata in soare. In sfarsit, aveam tata, ma identificam cu cineva, altcineva decat modelele sinistre din propria mea casa, din copilarie. Astfel, dupa o perioada de tatonare, tatal meu s-a gandit sa ma ia sub aripa lui „protectoare”, impunand un set de reguli si obiceiuri, cel putin noi pentru mine, ca sa nu spunem inacceptabile. Totusi, am acceptat aceasta aripa, era mai buna decat nimic, in conditiile in care, sufletul meu era deja sfasiat de atatea chinuri, singuratate, nestatornicie. Asa m-am trezit din nou, pe bancile scolii. Ma visam asistenta medicala. Visam sa devin utila, sa fac fapte bune pentru cei sarmani, si pentru toti cei care ar fi avut nevoie de mine, de asistenta medicala din mine, de omul din mine. Iubeam si iubesc oamenii, cu o naivitate greu de imaginat. Uite asa, am inceput colegiul sanitar.... evident, nu l-am terminat caci, in acea perioada, nu aveam serviciu, scoala era la zi, nu puteam absenta si, deja nu mai locuiam cu proaspatul meu tata, din considerente similare despartirii de mama.

Dupa alti ani trecuti, am facut o facultate, la indrumarea si incurajarea fostului meu prieten. A fost o perioada frumoasa, as spune cea mai frumoasa perioada petrecuta la scoala. In februarie, imi voi sustine, in sfarsit, licenta, desi am terminat-o acum doi ani.

Acum, la varsta de 34 de ani, am decis sa inchei inca un capitol din viata mea, colegiul sanitar. De data aceasta avand un scop precis, trist in aceeasi masura. Acela de a emigra, undeva, departe, cat mai departe de tiganimea si batjocura la care suntem cu totii supusi.

Din nefericire, nu am reusit sa cladesc nimic, personal, aici. Probabil ca esecurile mi le voi duce, pe umeri, acolo unde pasii ma vor purta, dupa cum imi spunea un amic. Probabil, ca avea dreptate cand imi spunea acelasi amic, ca lumea de afara este imbracata intr-o poleiala, ca calitatea omului este asemanatoare cu cea de aici. Probabil ca, acolo, unde ma voi aseza, voi fi la fel de marginalizata, purtand eticheta de „roman” pe frunte. Imi asum aceste probabilitati decat sa tac, sa fiu batjocorita de o societate care nu stie ce inseamna democratia dar pretinde a fi o societate democratica, de politicieni care fac politica in detrimentul nostru. Refuz sa imi traiesc tineretea, restul vietii intr-o batjocora continua. Copilaria mea a fost o insiruire de batjocuri ce mi-au lasat sechele adanci, adolescenta de asemenea. Refuz sa cred ca viata insasi este o batjocura!

Mi-e dor de carti

2010-09-12T18:56:00.002+03:00

Astazi,dupa multa vreme,am intrat intr-o librarie.Imi este un dor cumplit de carti, de izolare la lumina difuza, in care sa simt fiecare pagina printre degete, sa traiesc fiecare rand citit cu emotia copilului de altadata.
Asadar, mi-am cumparat patru carti. Doua semnate de Dan Puric-"Cine suntem"/"Despre OMUL FRUMOS" si Hermann Hesse-"Lupul de stepa"/"Jocul cu margelele de sticla".
Sunt asa de fericita ca nici nu mai imi simt amaraciunile zilnice! Incep, incetul cu incetul sa ma redescopar, sa o scot pe Ana la lumina, sa ii mai dau o sansa...

Confesiune

2010-07-22T00:48:00.002+03:00

Exista ganduri,despre filosofie, despre iubire, ura, viata si filosofie despre ganduri. Nicicand nu am simtit adevarul mai aproape de mine, un adevar de sine, echilibrat, rabdator in expunere, cuminte dar indraznet, nici prea prea, nici foarte foarte. Atat cat trebuie.
Ma simt cuminte. Ma simt docila. Ma simt inteleapta, indrazneata, inimoasa. Asa ca, am decis sa imi scriu filosofia. Toata lumea filosofeaza, de la maturatorul strazii, pana la „iluminatii” vremurilor trecute, prezente ori viitoare. Fiecare, in simplitatea sau complexitatea lui. Intreaga noastra viata cere o filosofie arcuita, frumos, pe la colturi.
As canta. Nu am voce. Am visat, din frageda pruncie, ca ma voi face cantareata,cand voi fi mare. Am visat aplauzele multimii si eu, pe o scena mare, desfasurandu-ma, in toata splendoarea. Am sfarsit prin a ramane fara amigdale.... continuu, insa, sa visez scena aceea...
As dansa. Nu oricum. Intr-un fel anume, ca o rememorare a tuturor oamenilor ce au trecut prin mine, pe langa mine, care au ramas. As dansa provocator. Sa simt cum adrenalina imi salta porii. Sa simt atingerea degetelor pe coapse, sa invat iubirea dansand, sfarsind, desfranata, in bratele ei. Candva, am cunoscut acest dans...
Inteleg. Inteleg ca nu conteaza cata iubire ai de daruit, ci cine esti, cu adevarat, langa cel iubit. Cine devii, in ce te transforma prezenta lui.
Inteleg. Pe tine, pe ei, pe toti ce vor intelegerea mea. Adun in mine intelegerea voastra, pastrand chimia momentului, pentru eternitate. Adun intelegere pana culeg frustrare. Hilar,nu?
Il iubesc!Da, il iubesc! Pe cel care o sa ma iubeasca, pentru ceea ce sunt, nu pentru ce as putea fi, ori pentru ce am fost, candva. Pentru prezentul ce-a adunat atatea timpuri in mine. Da, o sa fiu cea mai fericita femeie si el, cel mai fericit animal.
Ma simt. Dupa multa vreme, imi simt trupul vibrand, sufletul eliberat, gandul necenzurat. Ma simt, din nou, asa cum eram candva, asa cum eram cand mana mi-a fost petita, de alt suflet necenzurat.
Ma ridic. Din nou! Mereu! Again and again!
Va dau toata dragostea mea, tuturor, celor care imi stiti suflarea. Va dau tot ce am mai bun. In schimb, va cer un singur lucru: invatati sa va iubiti!

Alte angoase

2010-07-20T18:52:00.000+03:00

ma frang in mintea ta,
in fiecare minut, o parte din mine,
dispare in neant.
pasul tau de maine imi aduce uitarea
de mine, in tine.

e mai usor sa pierzi
amintirea perfectiunii
decat suferinta pastrarii.
exista memorie doar pentru unele amintiri,
suflet pentru alese trairi,
o excitatie nervoasa mai intensa
decat ultima.
totusi, mi-e dor, cumplit,
de ziua de ieri cand nu-mi uram neputinta
de azi.

iti sorb existenta din mine
hranindu-mi foamea de siguranta,
stiinta de a patrunde in tine,
nebunia de a ma pastra normala.

ma frang in tine,in fiecare clipa
si, imaginea mea, se departeaza,
prea repede, cu jale.

Toamna

2010-07-20T18:50:00.001+03:00

Cad Frunze.

Sudoarea vantului batran
E stearsa, in mare graba, de frunze pale, aramii,
Ce-si cauta-n tarana moale, culcus de vesnicie.
Plapande,se aduna in izbitura lui batrana,
calcandu-se in picioare, lasand, in urma, o zgura densa
de nimeni, nestiuta insa.

Tantos,
calc pe batatura celor de dinainte.
Nici nu mai stiu unde s-au dus,
cum au murit.
Talpile nu mai simt, nimic din ce era odata
Nici glasul lor ademenit de vanturi tinere,
nici cantul lor de leganat,
nimic nu mai rasuna, acum, in minte.

Angoase

2010-07-20T18:46:00.000+03:00

Hei, tu,ce imi aduci diseara,

In intalnirea dintre noi?

Ce gand pervers iti sfasie mintea...

Hei,tu,ce ma iubeai cu patima amantului,

Spune-mi, cand ma atingi,

Imi simti excitatia porului din piele

Si dorul de fuga?

Hei, tu, inima tu ai,

Inima de iubit, ori sot, ori barbat

Infipt adanc in pamantenesti placeri?

Hei, tu, esti suficient de inalt

Sa imi privesti umilinta?

Ori cauti coltul in care imi ascund singuratatea

De tine, de noi...

Hei, tu, exista o lume frumoasa,

Dincolo de ziduri incoltite de liane,

O lume plimbata in alte lumi razlete.

Hei, tu, stii cand e timpul sa plangi

In coltul tau nestiut de nimeni,

Stii?

Sau refuzi lacrima sa existe pentru tine...

Hei, tu, te-am vazut frumos,

Fragil si puternic, razboinic si sclav,

Print si muritor.

Orbesc.....

Hei, tu, priveste-mi pasul cum se duce

Impotriva fiintei tale,

Lasa-l!

Fredy si Basescu

2010-06-25T21:06:00.001+03:00

Maya, la multi ani!

2009-11-26T17:54:00.008+02:00

Saptamana trecuta, stapanii mei, m-au dus la Brasov, la ziua unui prieten de-al lor.M-au plimbat, m-au alintat, m-au alergat si mi-au cantat caineste "la multi ani"caci am implinit 5 luni deja. si pentru ca mami este asa de mandra de mine, l-a pus pe tati sa ma pozeze toata ziulica.

off, ce imi mai fug ochii dupa porumbei!
mami ma zapaceste cu atentia iar eu am chef de joaca, nu de pupaceala! iar tati, nu-si dezlipeste degetele de pe aparatul foto....

Ok! sa inteleg ca e poza de familie? :P

tati, te iei dupa mami???

na! sa vedeti ca tin si coada sus!(de la 3 luni :D)

mi-a luat mami jucarie noua .....

Votam?Da!Iluzii...

2009-11-26T17:00:00.002+02:00

Vreau sa am de unde alege!

In pat cu Basescu :)) :))

2009-11-18T16:50:00.004+02:00

NU traian basescu

2009-11-16T17:26:00.001+02:00

Foarte tare!!!

marturisirile necunoscutului din mine

2009-11-03T18:36:00.001+02:00

trece timpul peste noi, crestand, in privirea noastra, dare adanci, slefuite pe alocuri, dare respectuoase ori impunatoare pentru cei ne privesc, ne iubesc, ne doresc, ne urasc ori ne insotesc. Trece timpul nemilos, prin sufletul meu, al tau, al fiecaruia dintre noi. Nicicand nu am resimtit atat de dur zgarietura lui.

m-am impedicat in cuvinte.ne impiedicam in cuvinte mereu.ne stau ca un ghimpe in creier si zburda de la un capat la altul, in nestire. Ne punem intrebari fara sens, sau, mai tragic, intrebari la care stim de multa vreme raspunsul. Avem nevoie de certitudini. Avem nevoie de confirmari. Nu putem gandi cu capul nostru, fara vreo influenta. Suntem nesiguri si fragili ca un fulg zburlit de aripile vantului.

Sunt momente unice in viata noastra peste care trecem superficiali, blamand in acelasi timp superficialitatea celor din jur. Imi amintesc unul frumos... intr-o dimineata racoroasa de vara, mancam un iaurt pe o buturuga, ascultand pasarile cantand, el fotografia fluturii colorati din iarba. Era un moment magic improscat, intr-o secunda, de reprosurile unor amanunte puerile. Ne-am impiedicat in cuvinte apoi, cuvintele s-au transformat in unelte pentru rascoala de mai tarziu. Am creeat punti pentru un sfarsit precoce al magiei.

Ma intorc in trecut, ma intorc in mine si incerc sa inteleg ce se petrece in jurul meu. Deciziile luate, mereu sub semnul indoielii, ori de-o spontaneitate demna de invidiat, mi-au sugrumat, in mare parte existenta. Revin.decizii bune, decizii proaste, cine isi da seama?

Cred ca sunt in cea mai proasta pasa avuta vreodata. Cred ca incep sa constientizez cat am pierdut, cat am castigat, cat am irosit, cat am pretuit si unde ar fi trebuit sa imi dau silinta mai mult.

Este o etapa a vietii, una din multele in care facem evaluari despre cat, cum si ce am “produs” in existenta noastra. eu, am gresit mult. Eu, nu mi-am folosit darurile, calitatile suficient. Dimpotriva. Am primit de la viata multe lucruri rele dar, pentru ca exista intotdeauna un echilibru, am primit si lucruri frumoase(aici includ, evident, si oamenii frumosi pe care i-am intalnit).

Cati dintre noi au, cu adevarat, curajul sa recunoasca ca au gresit? Ma zdruncina raspunsul la intrebarea aceasta. Este strigator la cer pentru unii, dintre cei care ma cunosc, postarea acestor randuri intime. Ei bine, vreau sa le arunc in neant, vreau si neantul sa stie ce ganduri se strecoara in sufletul si mintea unei femei de 33 de ani. Vreau sa nu mai duc povara lor, la infinit caci dor prea tare. Nu ma scuz pentru ele caci, stiu sigur, ca nu pot supara.

mi-am dorit foarte tare un copil. Pentru ca nu am reusit sa ajung la un consens cu viata, mi-am luat un catel care sa imi aline suferinta. De fapt, aveam(am) atata dragoste de oferit ca devenisem un butoi gata, gata sa explodeze si, am refulat. Imi iubesc cainele ca pe ochii din cap, mai mult decat pe mine, poate. Este cel mai frumos si cel mai cuminte catel posibil si, ma iubeste, sincer. Nu ma minte, nu imi zambeste fals, nu face conversatie de amorul artei si se bucura nespus cand ma vede. Urasc ideea de a adopta sau cumpara un animal pentru a sterge cateva frustrari din suflet si detest oamenii care pun problema asa. Eu mi-am dorit catel de la varsta de 5 ani. atunci nu aveam frustrari...Am tinut atat de tare in mine dorinta aceasta, bazandu-ma pe rationalul din mine, incat anii au trecut, repede, prea repede. Acum, am un catel si sunt fericita. Fericita ca ne iubacim si ca viata a devenit deodata mai frumoasa. Ma intreb cum ar fi fost daca as fi avut un copil. Tabloul meu, compus dintr-un partener de nadejde, un copil si un caine, undeva, plimbandu-ne, pe-o plaja....

Am 33 de ani si am tras linie. Am un catel!

Viata este prea scurta!

Maya, episodul 2

2009-09-28T20:04:00.006+03:00

Un fericit eveniment ne-a dus catre mare.anul aceasta, avand buget de austeritate, nu am cochetat cu litoralul romanesc, asa ca am considerat evenimentul un moment oportun de a scoate "copilul"la plimbare.
Eram emotionata de cum o sa reactioneze broscuta cand o sa dea ochii cu apa, nisipul mai ales ca, de fiecare data cand o spalam pe labute, in cada, ea facea de zor gropi :)).
Mai cu teama, mai cu emotii mi-am luat inima in dinti si i-am dat drumul din lesa cand am ajuns pe plaja, in Costinesti, nu inainte de a ma asigura ca nu sunt si alti patrupezi care s-o sperie. din pacate, nu am avut camera de filmat la indemana, sa surprind emotile si energia debordanta a broscutei insa cateva poze stau drept dovada pentru satisfactia de a face, in sfarsit, gropi adevarate :))
Pe langa Maya, o mai cheama si "broscuta" deoarece isi intinde picioarele, din fata si din spate, ca o broasca. zici ca este o blanita de oaie numai buna de atarnat pe pereti:))

prima ei groapa, in a doua ei zi de aventura pe afara

am obosit, un pic!

dar nu ne dam batuti! :P (mai ales ca tati ne face poze)

Dupa o zi plina de peripetii, in care Maya a fost in centrul atentiei, ne-am indreptat catre Bucuresti, obositi rupti, cu broscuta dormind ca bolovanul, timp de 2 ore jmatate, pe bancheta din spate.

ps: astazi, s-a trezit tarziu :D :))

Cum sa iti trezesti prietena

2009-09-25T20:23:00.003+03:00

Bancurile zilei

2009-09-23T15:12:00.002+03:00

Pe patul de moarte sta intins un batran de 99 de ani, sot, tata, bunic si strabunic. I se apropie sfarsitul si in jurul lui sta toata familia: sotia, copiii, nepotii si cativa stranepoti. Toti asteptau in liniste si deodata batranul spune:
-Trebuie sa va spun un secret mare! Aveam de toate: masini frumoase cu care cutreieram lumea, femei frumoase cu care ma distram, prieteni, si multi bani. Intr-o zi mi-a spus un prieten ca trebuie sa ma insor sa am o familie ca altfel nu va avea cine sa-mi dea un pahar cu apa cand voi fi pe patul de moarte. Asa m-am insurat si viata mea s-a schimbat, nu am mai umblat prin baruri si discoteci, ci am stat acasa cu sotia si ne-am uitat la seriale. Masinile le-am folosit pentru concedii cu familia si ca sa aduc copiii de la scoala. Banii s-au dus pentru familie.
Si acum cand stau intins si astept moartea, stiti ce este cel mai rau dintre toate?
-Ce, dragul nostru tata?
-NU MI-E SETE!!!
***
Daca o persoana ajuta un hot inainte de a savarsi un furt, se numeste complice si va plati pentru asta.... Daca o alta persoana ajuta un hot dupa ce a savarsit fapta, se numeste avocat si este platit pentru asta.

****
El şi ea în pat. Sună telefonul. Ea răspunde. După ce ea se întoarce, el o intreabă: - Cine a fost? - Soţul. - Atunci plec. - Stai liniştit.. A zis că mai stă încă o oră, fiindcă a ieşit la o bere cu tine!

Despre barbati

2009-09-23T11:22:00.002+03:00

Dimineata, primul lucru pe care il fac cand ajung la birou este citirea `mail-urilor, personale si de serviciu.Printre altele, gasesc un offline interesant de la prietena mea, Cristina. O adevarata provocare pentru barbati:)), pe care il postez spre deliciul fetelor/femeilor :)) si, de ce nu, si al meu :D

"Barbatii sunt precum Pantofii!!! cei care iti plac, te costa... foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon... daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te bata... cei comozi nu te atrag, iar cei care te atrag nu vor sa intre... oricat le-ai vorbi, nu devin mai maleabili... unul singur nu e de ajuns decat pentru cenusarese... unii merita lasati la usa... lumea te judeca in functie de ei... alte femei te invidiaza pentru ai tai, iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor... cei sireti trebuie legati... toti trebuie calcati in picioare !!! "

Stiu ca am mai citit pe undeva acest citat dar nu reusesc sa imi aduc aminte unde....

Sans sourires

2009-09-22T13:03:00.002+03:00

Azi dimineata mergeam cu metroul spre piata victoriei.Langa mine, doua frantuzoaice dragute, una tinerica si alta la vreo 40 de ani, discutau despre romani si Romania.Undeva, spre finalul lungilor observatii pertinente, pe care deja le cunoastem cu totii, una dintre ele spune"romanii sunt foarte tristi, romanii nu stiu sa zambeasca, romanii de ce nu zambesc?"M-am ridicat de pe scaun, m-am uitat fix in ochii ei si am zambit calduros. Ma simteam penibil desi societatea era, in fond, de vina pentru expresiile fetelor noastre.

Maya, episodul 1

2009-08-26T14:22:00.009+03:00

M-am indragostit!Lulea!Luleaaa!Intelegeti?sunt la birou de 3 ore si mi-e dor de ea.Stau ca pe ghimpi,nu tin minte sa fi avut vreodata asa mare randament si astept sa plec,sa rup usa in doua.In ppuii mei, sunt sefa.pot pleca oricand.duc o lupta intre ratiune si sentimente.sa plec?sa mai stau?am treabaa!sunt ingropata in hartoage si telefoane dar vreau acasa.sunt ca un copil.m-am prostit!
Ea este Maya,o nebunie de catel(a).Boala curata!sau vindecare? are 3 zile de cand a ajuns la noi si,deja,e ca un drog.Nu am crezut vreodata ca ma poate face un caine :))))

Azi, dupa o partida de joaca zdravana,am lasat-o frumos langa culcusul ei si am fugit tiptil la munca.La cat era de obosita, nici "ramas bun" nu si-a luat de la noi.

Maya

2009-08-24T13:50:00.004+03:00

A aparut in viata mea(noastra) o mamosenie de catel.O cheama Maya, are doua luni si este golden retriever.Am dormit in masina, pe transfagarasan cu doua seri in urma, am inghetat putin de frig, de dureri de spate numai ca sa ajungem repede la Medias, de unde am luat-o cu mare alai.
Acum ne batem.Este a mea!Ba nu!A mea!.....
Sunt posesiva si absolut innebunita dupa ea.Este afectuoasa, extrem de cuminte(deh, ii e frica inca, caci nu s-a acomodat) si a venit de la Medias la Bucuresti fara sa scoata un sunet.Ca o scrofita, a dormit la mine in brate tot drumul.Nu am poze pe cat este ea de frumoasa dar le postez in mare graba, sa o vedeti.
Ne-a lasat sa dormim asta noapte, ca eram tare rupti de oboseala si am cazut ca bolovanii iar de dimineata, i-am auzit glasciorul de abia dupa ce m-am trezit (de grija ei, evident.am pus ceasul sa sune devreme sa am timp de giugiuleala cu ea)
O sa va povestesc multe despre ea, zilele urmatoare caci ma cocosez de munca momentan.

bancul zilei

2009-07-03T12:16:00.000+03:00

Un studiu recent arata ca 90% din copiii si adolescentii din Romania ar plange daca Nicolae Guta,Salam sau Vijelie ar fi in varful unei cladiri gata sa sara. Copy si paste daca esti in acel 10% care ar lua un scaun,popcorn,o sticla de cola si ai striga " n'ai tupeu " ! ))))))))))))

2009-06-22T16:40:00.000+03:00

O calugarita se duce la doctor

- Doctore, nu pot scapa de sughit.

Doctorul o consulta si-i spune:

- Sunteti insarcinata.

Calugarita se intoarce la manastire si povesteste ce i-a spus doctorul.

A doua zi stareta se adreseaza doctorului:

- De ce i-ati spus asta calugaritei noastre?

- Ca sa o sperii si sa scape de sughit.

La care stareta:

- Cel care s-a speriat a fost episcopul, s-a aruncat din turn!

Octavian Paler

2009-06-19T16:25:00.001+03:00

"Sa nu va inchipuiti cumva ca astept, dupa ce voi pleca de aici, sa ma recunoasteti pe strada. Puteti sa ma ignorati in continuare. Acest sfert de ora face cat o viata de fraternitate, asa ca ma simt rasplatit. Dealtfel, ce-ati gresit dumneavoastra ca sa aveti remuscari? De vina sunt totdeauna cei care raman singuri […] Uneori, sa fiu sincer, v-am invinuit si eu. Dar regret ca am facut-o. Acum stiu ca fiecare are grijile si interesele lui si ca solitarii nu pricep asta. Ei cred ca lumea exista ca sa-i vindece pe ei de singuratate" Octavian Paler

Saracie

2009-06-09T12:56:00.001+03:00

Imi imaginez ca lumea este un sac de rapita, peticit pe alocuri, cu gauri cat sa intre degetul aratator, cu iz de saracie. Saracia miroase,da! Saracia pute si nu exista deodorant pentru ea caci nu poate fi spalata decat ocazional.
Imi imaginez acest sac de culoare cenusie, cusut pe margini cu sarma in loc de ata si cu o funie in jurul gatului, tocita la capete. In interiorul sacului, imi imaginez un buzunar discret, mic si cochet, frumos colorat, atent brodat de care ma minunez necontenit. Asta este tot ce simt acum!Punct.

Imaginatie in vremuri triste

2009-05-27T16:13:00.003+03:00

Imi imaginez o clapa de pian, atinsa de mainile unui celebru pianist, ce-si gaseste desavarsirea in acordul lin, izvorat din simpla mangaiere a acestuia.

Imi imaginez o raza de soare, alergand nebunatica, printre cercurile nascute in onduirea apei; chinul de a o prinde, ramane zadarnic. Este perfecta in coborarea ei, atat de imperfecta in oglindirea ei...

Imi imaginez aripile unei pasari puternice, zburand peste campii, plutind printre curentii de aer cald, scuturand zarea cu privirea, invingand neantul in trecerea prin el.

Imi imaginez o floare alba, de iasomie, asemeni celor din gradina copilariei mele, inmiresmand pamantul din care a luat nastere; imi inchipui surasul meu printre petalele albe. Balansul tulpinei in respiratia vantului, ma duce cu gandul la Anna Karenina, unduindu-se in acordurile lui Sergei Rachmaninov.

Imi imaginez un val nascut din mare, chemand tarmul in adancurile ei;repetarea sacadata a chemarii in secole, etern se izbeste in fermitatea raspunsului.

Imi imaginez o scoica mica, alba, sculptata de maestrii apelor, renegata pe un tarm, adulata de soarele ce-i schimba neprihanirea;astfel, puritatea ei se transforma in auriul orbitor al unui soare ce isi cauta consoarta- marea , geloasa, o prinde in carapacea ei, nelasandu-i sansa de a fi culeasa de un muritor.

Imi imaginez un copil descult, alegand prin iarba proaspat incoltita, gangurind, vesel, aratandu-mi minunea celor doi dintisori de lapte, abia iviti cu degetele, in miniatura, tragandu-mi suvite de par cu o forta aproape neobisnuita. Cu chinuiala, urcand pe al meu piept, ca si cum ar escalada Everestul, apoi, razand, imi triumfa victoria lui.

Imi imaginez lumea de poveste, emotia traita in fata naratorului cand, Scufita Rosie este inghitita de lupul cel viclean si neputinta de a intelege aceasta rautate. Controversa acestui moment inca mai persista in mine.

Acum, imi imaginez speranta. Nu imi facusem un tablou, nici nu conturasem, pana nu demult, chipul ei in vreun fel; contradictiile din mine nu imi dadeau pace...totusi, o aseman cu flacara Jocurilor Olimpice.Nu gasesc o explicatie pentru placerea acestei imagini. Inca.

Imi imaginez o picatura de ploaie, scursa pe o frunza, poticnita, cateva clipe, in varful acesteia.Atata viata zace acolo! Esenta existentei noastre, constiinta a ceea ce suntem in lume....picaturi de ploaie...

Imi imaginez iubirea. culorile ei, un amalgam de nuante furate din flori rare, un siroi de sentimente nascute din lumina launtrului meu.

Imi imaginez ca sunt copil. Nici intelept, nici blegut, nici frumos, nici urat. Doar un copil ce lupta cu ardoare pentru copilaria din el, pentru putinta de a-si pastra inocenta si lumea de basm, descoperita dupa un lung sir de peripetii in tara lui Barba Albastra. Sunt un copil pentru care, regulile celor mari, raman ascunse intr-o fila de carte veche, undeva, in biblioteca parinteasca. Asemeni unui copil, imi pastrez curiozitatea cunaosterii si refuzul rautatilor din jur.

Elucubratii

2009-05-11T15:14:00.006+03:00

Nimeni nu poate spune despre tine lucruri rele cu ura,nimanui nu ar trebui sa ii permiti asta. Nimeni nu are dreptul sa il faca pe celalalt sa sufere cum nimeni nu ar trebui sa sufere.
Totusi, in balanta absurda a vietii, dintre bine si rau,exista suferinta. Exista o lege a compensatiei pentru tot,asa se spune. "Roata se invarte", "cu ce mana dai, cu aceeasi primesti", "nu fa altuia ce tie nu iti place" cum spun batranii.
Am facut mult bine in anii ce mi-au fost dati de Dumnezeu.Am incercat sa fac si mai mult bine, atat cat am putut si cat m-am priceput. Ma simt, totusi, ca Magdalena lui Isus si nu inteleg unde gresesc. Zaresc o lume atat de ciudata cum foieste in jurul meu, cu o continuitate obositoare si as vrea sa se opreasca, sa dispara cat sa ma pot odihni putin.
De ce, cu cat dau mai mult, ma simt mai chinuita de ceilalti, de viata? Nu astept rasplata faptelor mele bune dar, de ce sufar atat de tare pentru nesimtirea din jur?
Un om a considerat ca nu sunt vrednica de nimic.Merit asta?Merita vreunul din noi o astfel de afirmatie, de jignire?Cum ramane cu vorbele batranilor "cu ce mana dai, cu aia primesti"..... caci eu doar am dat fara sa astept nimic.Pana si simplul "multumesc" ma stanjeneste sa-l primesc, ma rusineaza ca nu am putut mai mult.

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.Si ii spunea asa: exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu: "CEL PE CARE IL HRANESTI!"

Cristinica.Multam` fain!cum se spune pe la voi :)

Coldplay - Fix you

2009-04-23T16:42:00.000+03:00

yamiiii!!!

Lucrurile simple

2009-04-23T16:20:00.001+03:00

De ce oamenii au uitat valoarea lucrurilor simple?

De ce atata fuga dupa avantajele materiale si profesionale in detrimentul unui suflet linistit, in detrimentul propriei fericiri? de ce am uitam sa zambim, sa radem in fata unei flori, a unei raze de soare ce ne gadila fetele? unde sunt valorile de alta data, valori cu care au crescut parintii, bunicii, strabunicii nostri? era atat de frumos intr-o vreme... nu existau masini, nu exista poluare, nu existau atatea lucruri urate, lucruri ce le intalnim la fiecare colt de strada, lucruri ce acum fac parte din peisaj, din obisnuinta, chiar si din normalitatea noastra.

simplul fapt ca imi pun astfel de intrebari, in acest ceas tarziu de vara, ma face sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt, pentru ca eu, un suflet ca oricare altul, isi tortureaza mintea cu astfel de intrebari.
regasesc in majoritatea oamenilor pe langa care trec zi de zi, atata frustrare,neliniste, nesiguranta, infometare, sentimente aparute din diverse motive ori diverse situatii prin care acestia au trecut sau trec. ma intristez profund. in astfel de clipe, ma simt amputata, schioapa, neputincioasa in a-i ajuta si traiesc un soi de disperare. oare intrebarile mele sunt singurele adevaruri si ceilalti le neaga ori n-au curajul sa le infrunte? sau am innebunit de tot si ceilalti au dreptate?
ma trec atatea sentimente...unele frumoase, altele triste.am avut o viata foarte grea, o copilarie monstruoasa dar, nimic din ceea ce a fost nu a reusit sa ma inraiasca. cunosc oameni cu un trecut similar ce s-au transformat in monstrii si, acum, dau vina pe trecut(trecutul i-a facut monstrii) in loc sa-si asume trecutul si sa-si pastreze frumusetea sufletului. nu concep, indiferent de situatiile nefaste in care viata te pune, sa te inraiesti dand vina pe viata. suntem responsabili pentru fiecare gest, cuvant pe care-l facem. gesturile, cuvintele sunt armele cele mai mari pe care un om le poate avea.daca ne schimbam in timp sau in putin timp, ni se datoreaza deoarece noi suntem cei care decidem schimbarea si acceptarea ei ca facand parte din noi. deci, "inraiala" ni se datoreaza in exclusivitate!
revin.de ce am devenit atat de rai?de ce nimic nu ne ajunge, nimic nu ne satisface? nu promovez ideea de multumire cu ce ai;incerc doar sa inteleg ce de suntem atat de avizi dupa cariere, situatii materiale peste media, riscandu-ne sufletul cu buna stiinta?
cunosc cativa oameni ce au pornit in viata de la zero.au muncit, au invatat,au fost ambitiosi, si-au facut o cariera,castiga foarte bine, mult peste medie dar sunt vesnic carcotasi. sunt oameni cu o pozitie bine infipta in societate dar care si-au pierdut frumusetea, undeva, pe drum. inainte le placea statul in natura, mersul cu cortul la munte, la mare. acum prefera un hotel de n stele pentru ca totul le pute.pensiunile nu se mai ridica la pretentiile lor, natura salbatica li se pare infricosatoare, plina de insecte ce le pot strica pielea in care au investit atatia bani la cosmetica si, tot asa...ce s-a rupt pe drum? acesti oameni vad in concurenta un adversar, un dusman atata timp cat ei nu se ridica la nivelul ei.mereu, mereu imaginea si fuga dupa ea...topa, topa! doar imaginea mai conteaza, nimic altceva.daca indeplinesti criteriile unei imagini perfecte(vila in Baneasa, un BMW in fata casei, eventual sa fie si ultimul racnet,haine cumparate de la Paris, un post de directoras), atunci totul e OK, cum spune americanul.
revin.ca sa-mi duc doza de sinceritate la paroxism,am sa spun cateva lucruri:imi doresc liniste sufleteasca, simplitate, sa gust din valoarea lucrurilor marunte, cum ar fi un camp cu iarba si plin de flori salbatice, o raza de soare aciuita pe geamul meu de acasa, o gradina in care sa plivesc legumele si florile, un copil care sa-mi smotoceasca cainele, o familie departe de lumea asta salbatica, nebuna,plina de falsitate si aroganta. imi doresc ca oamenii sa-si descopere copilul din ei si frumusetea lui de altadata, sa pretuiasca managierile calde ale iubitei/sotiei, o ciorba in farfurie si o lumanare aprinsa din prea mult romantism. asa de bine ar fi....!

15 iulie 2008(transferata din blogul vechi)

Deriva

2009-04-23T16:18:00.000+03:00

Gandul mi se naste din neuroni febrili
izbindu-se puternic pe ale scoartei margini,
zbatandu-se sa iasa in lumina,
incrancenat de atatea lanturi

Dar gandul meu nu e palpabil.
cum vantul nu-l pot prinde in mana...

Gandul n-are viata in mine
doar prin cuvant se naste
iar eu nu vreau sa-i dau cuvantul
viata.

Cuvantul tau, al meu, al lor
E cel ce aduna si dezbina,
Cuvantul. el, atatea rani, aduna in mine!

28 august 2008

The Piano

2009-04-23T16:14:00.000+03:00

Lara Fabian - Je t'aime

2009-04-23T12:32:00.001+03:00

una din cele mai frumoase melodii ascultate vreodata. versurile sunt memorabile!

Grégoire - Ta Main

2009-04-23T12:26:00.000+03:00

ce mamoase sunt!

Rue des étoiles

2009-04-23T12:21:00.001+03:00

o melodie pe sufletul meu....

Sarbatori in Harghita

2009-04-22T20:45:00.015+03:00

As vrea sa va povestesc despre tara noastra, azi despre Harghita, maine, cu ajutorul lui Dumnezeu despre alte locuri si despre amintirile adunate in drumetiile mele dar, cateodata, ma simt neputincioasa. Nu intotdeauna imi gasesc cuvintele, cum nu intotdeauna am chef de scris. Totusi, dorinta de a povesti este mare,mult prea mare pentru a ma putea abtine.
Anul acesta, am petrecut Pastele in judetul Harghita, langa Barajul Zetea, la 22 km de Odorheiu Secuiesc.
Pana anul trecut, nu mai cotrobaisem prin “ungherele” Harghitei, in ciuda faptului ca mi se povestise, deseori, despre frumusetile ei. De anul trecut ma declar indragostita iremediabil de frumusetile acestor plaiuri si voi continua sa le descopar (si in functie de buget L) de cate ori voi avea oportunitatea s-o fac.
Pornind de la Brasov pe drumul spre Sighisoara (cel mai frumos oras din Romania, dupa parerea mea), drum aflat intr-o stare exceptionala, pana la Barajul Zetea, am traversat multiple stari, cele mai multe contradictorii. Am inceput cu sentimentul libertatii pentru cateva zile, departe de lumea nebuna in care traim, am continuat cu o invidie, ce curgea asemeni unui rau involburat, in contradictie totala cu firea mea pasnica si lipsita de astfel de sentimente novice, in ceea ce priveste curatenia drumurilor, popasurilor, oraselor, padurilor, apoi simteam cum ma invaluie respectul pentru oamenii locurilor ( exista o vorba din batrani care se aplica cu sfintenie pe aceste meleaguri “omul sfinteste locul”), continuam cu o stare de beatitudine si admiratie si sfarseam prin a ma declara rapusa de frumusetile zonei, lasandu-ma de izbeliste sa plutesc prin ea.
Pentru fiecare turist exista un loc aidoma sufletului sau, un loc in care isi gaseste ceea ce cauta sa obtina in putinele zile libere. Pentru fiecare din noi, relaxarea are formele ei, forme ce ne ajuta sa fim mai aproape de esenta..
.
Pentru mine, forma relaxarii se regaseste in liniste, in muzica cantata de natura, in revarsarea luminii peste pamant, in umbra norilor salasluita pe un varf de deal, in zborul lin al pasarilor, in imortalizarea ritualurilor si al portului romanesc, si nu numai.

Astfel, pret de doua zile si jumatate, m-am bucurat de frumusetile zonei, la preturi exceptionale, din punctul meu de vedere.
Am inchiriat o vila, utilata complet (in afara de gel de dus si sapun, nu iti lipsea nimic :D), gradina de 1200 mp, foisor, garaj si gratar cu 120 euro pentru 3 nopti.
Am stat doar doua nopti dar nu am putut negocia.Daca doreai si demipensiune, te costa 10 euro/zi de persoana.

Am calatorit destul prin lume cat sa imi permit sa emit pareri despre unii si altii, cat sa spun ca faima nemtilor pentru ordine, curatenie, disciplina este nimic in comparatie cu a ungurilor. Stim sa carcotim, sa ne lepadam de faptul ca suntem romani prin alte tari sau in randurile semenilor nostrii si sa afisam un patriotism demn de invidiat in fata ungurilor dar, in final, suntem niste nesimtiti ce traim intr-o cloaca de mizerie, dezorganizare si lipsa de repere.
Avem de invatat de la unguri sa ne respectam pe noi, in primul rand, apoi sa invatam ce inseamna respectul si pentru ceilalti. In putinele ocazii in care am relationat cu ungurii romani de altfel, am ramas dezamagita de rautatea lor, de ambitia de a nu-ti vorbi in limba ta desi o stiau foarte bine.Nu de putine ori diverse indicatoare erau scrise doar in limba lor. Totusi, ei au aratat ca stiu sa isi vanda serviciile mai bine ca noi, mai bine ca nemtii, chiar mai bine decat austriecii.
Incercati sa va imaginati ca inchiriati o vila pentru 3 nopti, ca nimeni nu va deranjeaza, vecinii parca au plecat de acasa, ca gasiti cosul pregatit cu lemne(de diferite grosimi), hartie si chibrituri pentru momentul in care decideti sa faceti focul, ca au atata incredere sa lasati banii pentru cazare pe masa din bucatarie si cheia sub o piatra in gradina, fara a fi controlati daca lipseste ceva din casa, ca intr-una din zile, va intoarceti dintr-o drumetie si gasiti in pragul casei, o sticla cu afinata naturala, doua pliante cu pensiunile zonei si 4 carti de vizita (eram persoane ).
Turismul in Harghita este pentru cei care nu asculta manele, nu dau muzica tare, nu arunca gunoaiele pe jos, nu se iau la bataie dupa mai multe pahare de bere si doresc liniste, armonie si activitati recreative obisnuite (hipism-ora costa 25 ron, ATV-4 ore costa 150 ron,bicicleta-5 ron/ora Cabanuta din lemn costa 50 euro pe noapte!!!Are curte mare, un rau, loc de joaca pentru copii, gratar, foisor si conditii de cazare de lux.Va mai trebuie si altceva?

Inmormantare

2009-04-08T21:02:00.001+03:00

Gentil
iti plec capul in perna ce-ai brodat-o
Pentru ast moment de liniste absurda.
Paru-ti alb si moale l-am asezat peste urechi
Si, ochii blanzi, ce m-au crescut, i-am mangaiat blajin
Cu mainile unui om mare.
Ti-am privit in tacere linistea cu care-mi vorbeai
Si, pentru prima data, tacerea era atat de frumoasa!
Nici scasnetul inabusit de durere,nici lacrima ascunsa
In sfarsit, nu te mai pot atinge.
Ti-am dedicat copilaria.
mi-ai rasplatit-o cu povesti.
te-am privit,
cazand,
in timp ce eu am invatat sa merg.
bucuria ta, mi-a daruit speranta.
Durerea ta, m-a invatat sa lupt.
Dragostea ta, m-a tinut in viata.
Acum, te privesc stangaci si tac,
tac…

20 noiembrie 2007

I wish ...

2009-04-08T20:14:00.007+03:00

Ca un copil mic, ce sunt cateodata, imi fac o lista cu dorinte sau "tinte" pentru anul 2009. Asa ca, va spun ,cu obida, ca imi doresc un catel golden retriever de doi ani. Si cand ma apuca dorul de el, incep sa caut pe google pozulici, donatori ori canise serioase caci vrem cu pedigree!!! Nu de fite. Dupa ce stau juma de zi bananaind pe net, in incercarea disperata de a-mi alina dorul de EL, catelul visurilor mele (am luat-o razna :-SS) , ma resemnez, ispasita cand ma uit la pret: 400-650 euro!!!(nu mai punem la socoteala pe nenea de la Timisoara, unde trebuie sa te inscrii pe lista de asteptare - 1an-1 an jumate -si costa 1000 euro, rasa pura).

Sunt un copil! La 32 de ani, sunt un copil! Sa nu mai spun ca am aceeasi moaca, in acest moment, cu a catelusului din imagine.

Off.Iubesc atat de mult animalele! Ce ma fac?

sursa fotografiei : http://cainia-z.ro/images/imagini_caini/rase/golden_retriever2.jpg

Principii

2009-04-02T17:05:00.003+03:00

traversez o perioada de criza. criza mea se limiteaza la lumea mea. fiecare din noi traieste in lumea lui. cu totii, formam cateva miliarde de lumi mai mult sau mai putin compatibile. banal!
in incercarile(esuate) de a ma alinia standardelor impuse de o societate, in definitiv, mediocra, am descoperit o latura a fiintei mele, mai putin exploatata de mine, cu care cochetam, rareori. astfel, am ajuns la concluzia ca, m-am nascut prea tarziu.vorba unei foste colege de serviciu "draga, tu trebuia sa te nasti prin anii 40,`45!", de unde mi-a si venit ulterior, porecla "anii`45". sunt interesante aceste asocieri, facute de persoane oarecare, cu mai multa sau mai putina "participatiune" in lumea mea.

cand s-a facut aceasta afirmatie prima data, am ras. au trecut 3 ani de atunci. in timp, am realizat ca tipa nu era departe de adevar. din pacate pentru mine, afirmatia ei a devenit ca o mica tragedie pentru sufletul meu.

intr-un cuvant, nu-mi gasesc locul.il caut, il scotocesc prin ungherele mintii dar nu-l gasesc. este o zvarcolire constanta, in ultima perioada, ce ma seaca mai rau ca picatura chinezeasca.
sunt anormala? ma uit in jur si nimic din ceea ce vad nu se aproprie de ceea ce sunt.

ce vad? vad betoane, vad praf, vad case in forma cutiilor de chibrituri, vad oameni stresati sa faca bani, altii doar sa supravietuiasca, vad ura, lacomie,egoism. vad si lucruri frumoase dar le vad in afara lumii zilnice in care salasluiesc. copaci pierduti la margini de orase, munti frumosi, brazi falnici, o dara de natura de care nu ma pot bucura zi de zi.

nu vreau sa mai traiesc printre betoane. nu vreau sa simt cum praful imi invadeaza narile, nici oameni lacomi si insensibili la necazurile altora.
sunt anormala???am nevoie de liniste,de normalitate, de un echilibru ce s-a pierdut pe drum.nu pot ajunge ca ceilalti, nu pot si nu vreau sa fiu impasibila dar aceasta neputinta ma costa scump.
am ajuns sa-mi schingiuiesc sufletul din cauza acestei sensibilitati. am nevoie de ajutor!
sper ca nu sunt anormala!

George Enescu - Sergiu Celibidache

2009-04-02T14:52:00.003+03:00

Rugaciune

2009-03-24T21:00:00.001+02:00

Sa ploua cu aghiasma in sufletul lumii,
Nori sa o atinga sub talpi,
Stele, lumina s-o adoarma-n drumuri,
Drumuri, rascruci sa impleteasca-n zari,
Zori plapande, iubiri sa uneasca.

Sa ploua cu vanturi si ramuri uscate
Haul din lume si lumea din noi.
Tunet si fulger.Voi, voi sa aprindeti o flama
In iadul de jos, chinuit de tradari.

Sa ploua cu mir prin fruntile noastre,
Sa ploua tacere, la sfarsit, as vrea.
Bucurii si dureri, amintiri si placeri,
Copilarii si batraneti, in final, toate pier;
Voci, in cripte, murmura vieti de odinioara
Furate, intr-o clipa de eternitate chioara.

Sa ploua continuu, ca timpul ce trece,ca timpul ce vine
Prin pasii socotiti in vremuri,
De bataturi sa ma lepad si de negii din vine.
Sa ploua! Sa ploua!
Sa-mi curat lacrimi statute in gene,
Pamantul sa planga in rauri, in mare.
In navoade se cerne.

Sa ploua in mine glasul tau, Doamne.
Prin vene sa-mi curga pioasa smerenie,
Sa-mi foarfeci ganduri speriate, nedemne,
Cuvinte razlete cu mume nebune.
Sa-mi plangi linistea de la-nceputuri
Si dorul de tine, de stele, de sfinti...

Sa ploua!

12 aprilie 2008

Radacini

2009-03-24T20:56:00.001+02:00

Sunt prinsa intre tine si lume
Si portile imi sunt inchise pe dinauntru,
Si portile mele sunt inchise pe dinafara.
lanturi grele imi sfarama carnea,
corbii imi ating sufletul...
priveste-mi chipul, atent, cu rabdarea unui sfant,
crezi ca lacrimile mele si-au faurit istoria?
Ia-ma de mana dar nu-i da drumul,
chiar de simti doar oase-
Vei intelege ruga lor nestinsa.
Ia-mi timpul si cucereste-i infinitul
Fara de care nu as fi existat,
Nici ieri, nici azi, nici maine
Doar freacatul lui imi mai spulbera neuronii.
Sunt prinsa intre timpul tau si al meu.
cateodata, il simt pe-al meu cum tace
si eu, luptand, pentru ultima suflare.
Da-mi drumul printre nori!
gandul meu sopteste,in ultima lui secunda.
Nicicand nu te-am dorit mai mult,
nicicand nu te-am renegat ca azi...
timpul mi l-ai furat din clepsidra.
Priveste-l!
Si-acum sta dupa tine!

neuronul

2009-03-20T13:21:00.002+02:00

In creierul unui barbat se naste un neuron. Se uita in jur ...pustiu si intunecat."- Iuuu-huuuu"! striga.Nici un raspuns. "- Iuuu-huuuu, e cineva?"Nimic.
La un moment dat, din intuneric, apare alt neuron:"- Ce dracu' faci aici, singur? Hai jos, ca acolo suntem toti!"

Sentiment

2009-03-19T16:26:00.001+02:00

Mi-am pictat o pleoapa-n gri.
Azi e greva!
Suparata.
Si, gandind ca cineva o s-arunce, dupa mine,
niscai vorbe de ocara,
mi-am pus doape, in urechi,
din vata.

Azi lumea mi-am pictat-o-n gri.
Si, o vad, de sub o pleoapa,
incetosata.
Cealalta, suporta adevarul.
Si, ochiul, neagra o zareste.

Maine, poate o fac albastra.
Poimaine, portocalie.
Cine mai stie?

27 noiembrie 2008

Amorteala

2009-03-19T16:22:00.002+02:00

n-am mai scris de multa vreme.
nici versurile, nici cuvintele, n-au mai ramas in pagini.
privesc, hartia alba, ca o hipnoza
pentru nefericirea din mine,
albindu-mi spoiala in care mi-am inchis ridurile.
nu stiu ce este mai greu de dus pe umeri-
deznadejdea, ridurile ori lupta….
ma indemn, cu o ceasca de cafea,
s-apuc fraiele zilei de azi
dar, freamatul complotului, imi tiuie in urechi.
niciunde nu-i mai bine ca acasa.
atata liniste, lumina si armonie
adunate intr-un geam!
fotoliul, rosu, ma imbie
sa-mi prind soldurile in el.
adormind, in relaxare, visez,
lumea, ordinara, de afara.
atat de dulce, atat de amara….

Stiam ca nu mai pot prinde gandurile in cuvinte.
Totusi, continuu sa fac exercitii……

20 noiembrie 2007